Arhive pe categorii: Aruncate în eternitate

Nici o zi fără tine


1.      Mă-nvăluie căldura De cănd te ştiu Şi soarele îmi bate în tâmple Cu momente de fericire. 2.Când nu te cunoşteam Nu era frig, era un ger cumplit Suportabil pentru că era o stare de fapt Instaurată demult. 3.Doar înainte … Continuă lectura

Publicat în Aruncate în eternitate | 1 comentariu

Marele Întuneric


Într-o după-amiază, ca niciodată mi -ai săgetat tâmplele şi Marele astru s-a şters puţin câte puţin, până când a devenit invizibil. Degeaba am implorat cerul cu mâini umede şi sângerii. Degeaba am plâns deşertandu-mi toate lacrimile. Cineva mi-a spus şoptit … Continuă lectura

Publicat în Aruncate în eternitate | Lasă un comentariu

Arhitectura simtirii de tine


1.Faceam apologia stelelor cazute rand pe rand din cerul meu, izgonite parca de o forta nevazuta, ca el sa ramana pustiu. 2. Ma miram de  forta Soarelui scazand, impins spre asfintit mult prea devreme dar , cu el, lumina mea, … Continuă lectura

Publicat în Aruncate în eternitate | 1 comentariu

Suflet de cristal


Tabloul fiintei mele nu se poate cadra Intr-un destin condamnabil. Nu ma pot armoniza Intr-un peisaj perisabil. Mi s-au cambrat oasele De cand, tot caut, un suflet de cristal. Mi s-au tocit degetele De cand le-ntind dupa el. Concludent imi … Continuă lectura

Publicat în Aruncate în eternitate | Lasă un comentariu

Verde crud


1. Inmuguresc cu fiecare zambet pe care il arunci in ochii mei, de parca nu ai sti ca zambetul tau naste muguri. 2. Inmuguresc cu fiecare soapta pe care o lansezi discret, de parca nu ai sti ca soapta ta … Continuă lectura

Publicat în Aruncate în eternitate | 2 comentarii

Vis de seară


1. Apleacă-ţi tâmpla peste palma mea într-o seară de Luni a învierii mele şi-mi picură în palmă -albastrul ei ca-n mine să se facă mare. 2. Apleacă-ţi ochii peste genele mele, într-o seară de Miercuri şi picură-mi stele peste ele … Continuă lectura

Publicat în Aruncate în eternitate | 2 comentarii

Scrisoare către un zâmbet


Motto: ” Te privesc de parcă aş putea să te uit vreodată” ( Fr. Mauriac) Te- am căutat în întuneric, te-am strigat întinzând mâini umede, am stat multă vreme să ascult un pas, o şoaptă. Am întins palma să-mi cadă … Continuă lectura

Publicat în Aruncate în eternitate | Lasă un comentariu